Dupa o noapte tulbure, cu miros tabagic si aburi cafenii, dupa o intalnire nepotrivita intr-o dimineata dureroasa dintr-o sambata pierduta, ma aflam poate, in cel mai searbad moment din zi.
Am luat metroul de la gara, mergand acasa cu ganduri vii, mult prea vii pentru oboseala pe care o simteam. Ma gandeam la Veruschka, la dorul de ea si de fostul meu eu care respira la fel ca ea intr-o lume trista. Ma gandeam la piele arsa, la plagi patetice si spirite neinvatate. Existenta asta febrila, ce ni se impune, ar trebui sa ne invete spiritul, sa-l educe si sa-l adapteze uratului, muritorului si cosmarului, dar daca spiritul tau e mult prea liber sa se conformeze unei vieti atat de fade?
Inca nu stiu daca imi plac gandurile astea sau daca vreau sa le izgonesc folosindu-ma de stimuli nepotriviti. In dimineata aceea incetosata, am zarit un tanar cu prea mult simt estetic. Era aproape 10 dimineata, intr-o sambata pierduta, posomorata si el statea pe plasticul albastru si rece din metrou, cu parul pieptanat perfect, intr-o camasa cu dungi gri careia-i abia zareai gulerul pe sub vesta intunecata, mov, dar pe care o fixasem deja datorita tentei brocart a tesaturii. Ma intriga pana si cravata lui de matase neagra, parca prea lejer stransa la gat pentru o dimineata. Uram deninul cenusiu din pantalonii lui si il percepeam ca pe cel mai nemilos asasin al fasonului estetic. Si-apoi, mai izbitor ca orice altceva, mi-au patat privirea oxfords-ii lui bine individualizati. Ar fi fost aproape banali daca nu lasau impresia ca Gareth Pugh si-a varat varful cozii in designul lor. Il observam teribil de atent pe baiatul asta mult prea bine imbracat pentru locul si timpul in care se afla, ma intrebam care-i povestea lui si-apoi m-am intrebat daca am fost si eu vreodata observata la fel sau am creat doar dezgust atunci cand un monstru al modei m-ar fi zarit intr-un metrou obosit dintr-o dimineata dureroasa.
M-am asezat si eu pe plasticul tare, rece, albastru al trenului. Trecusera deja doua statii si atunci m-am simtit violata olfactiv. Percepusem parfumul inca de cand paseam in tren, dar ma cufundasem atat de adanc in a-l observa pe tanarul din fata mea incat abia atunci il remarcam just. Era acel parfum ieftin, comandat prin doamne in costume de stofa tare din cataloage cu foi subtiri, colorate, din care iti zambesc modele tinere care n-au incercat-o inca pe Veruschka. Cunosteam asa de bine mirosul parfumului incat aproape ca mi-am amintit numele. Avea de-a face cu albastru, la fel de rece ca plasticul pe care stateam.
Am ajuns la Obor, inca uimita de amintirea pe care o trezea albastrul olfactiv. Din droaia de femei care au coborat la statia asta uitata, pe toate le inregistram sub acelasi tipar nemilos de femei care frunzaresc cataloage pentru a-si comanda parfumuri redundante. Mi-era mila de ele si oroare de mine pentru imi permiteam sa le judec atat de aspru.
De ce imi ingaduiam sa percep doar bumbacul, matasea sau mirosul dobandit ale celor din jurul meu?
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
